Cauzele tulburarilor afective ale copilului

  • Mediul familial ocupa, dupa cum se stie,un loc central in constelatia factorilor determinanti a evolutiei individului. Copilul, fiinta inzestrata cu un uimitor potential de dezvoltare, foarte receptiv la influentele externe,pozitive sau negative,nu este un adult in miniatura ci doar un candidat la umanizare.
  • Fundamentarea personalitatii sale se realizeaza in mare masura in sanul familiei, care reprezinta “universul” afectiv, social, cultural al viitorului adult.Trasaturile si coordonatele personalitatii se cristalizeaza dupa modelul si natura situatiilor traite nemijlocit, repetat si intens de catre copil in mediul familial. Atitudinile parintesti au consecinte durabile asupra personalitatii in formare.De aceea, singura atitudine valida in educarea copilului este cea de acceptare a lui. Ea presupune, inainte de toate, o dragoste rationala si spontana fata de copil, fara slabiciuni si rasfat, o dozare optima a frustrarilor adaptative, in raport cu trebuinta de autonomie a acestuia.
  • Cei doi parinti, desi sunt la fel de implicati, detin roluri diferite : mama asigura “caldura afectiva” indispensabila dezvoltarii macanismelor de cunoastere si invatare, tatal, reprezinta, in primul rand, autoritatea si universul social, in procesul educativ al familiei.
  • Neintelegerea dintre parinti, ale caror roluri sunt strans complementare, pune in pericol sentimentul de securitate al copilului si, in consecinta, armonia dezvoltarii personalitatii sale.Desigur, educatia familiala nu este completa fara ajutorul cresei, gradinitei si al scolii.
  • O ambianta familiala framantata de tensiuni, o atmosfera sufocanta a caminului prin inegalitatea atitudinilor parintesti, lipsa de afectiune intre soti “colorata” de neintelegeri, certuri ori acte de violenta, constituie tabloul unui mediu nefavorabil dezvoltarii normale a copilului.
  • Intr-un climat “nervos” si tensionat, greu ne putem astepta la succese din partea copilului. Psihicul acestuia este traumatizat, el isi pierde treptat increderea in fortele proprii, devine irascibil, nestapanit, obraznic sau retras, timid, intr-un cuvant “dificil” din punct de vedere pedagogic.
  • Examenul psihologic al copiilor proveniti dintr-o atmosfera de conflicte, de lupte si rivalitati perpetue, nu lasa loc indoielilor asupra prezentei unor “malformatii sufletesti”, provocate, fara voie,dar prin ignorarea efectelor, de catre parinti. Este cu totul exceptional sa nu descoperim la acesti copii urmarile clare ale conflictelor familiale, manifestate in devalorizarea eului, sentimentul de inferioritate, de nesiguranta, demobilizare rapida,  in tendinte agresive.
  • Familia il pregateste pe copil pentru scoala, introducandu-l in lumea activitatilor curente, initiindu-l in deprinderi fundamentale si ajutandu-l ,in acelasi timp, sa “descopere “ multe notiuni. Fara acest ansamblu considerabil de achizitii si experiente, instruirea si educatia ar fi, probabil, inoperante.
  • De dorit ar fi ca mediul familial al fiecarui copil sa fie ideal, permitandu-i acestuia sa se dezvolte firesc, protejat de cei care au aceasta responsabilitate.Realitatea nu concorda totdeauna cu dorintele si sperantele pedagogilor pentru ca fiecare individ este un unicat  si intelege in felul sau sa-si organizeze viata lui si a familiei sale.In asemenea situatii responsabilitatea institutiei (cresei) creste si vorbim despre colaborarea cu familia si in planul consilierii parintilor.
  • Impreuna vor fi stabilite criterii unice de apreciere si evaluare, atitudini unitare fata de comportamentul copilului, cu precizarea ca atitudinile diferite provoca false comportamente si dedublari.
  • Un dascal cu chemare pentru aceasta profesie , sunt convinsa ca va gasi modalitati de colaborare cu familia si cu copilul  pentru a-i facilita acestuia incadrarea rapida si usoara in cresa, pentru a preveni sau atenua situatiile critice care pot interveni in ruta normala si mereu ascendenta a copilului.
2019-03-22T11:30:03+00:00